Forever mine 

Îmi vreau ce mai frumoasa viata pe care am avut-o dintre toate viețile pe care le-am pierdut. Vreau sa nu existe el, dar totuși sa fie cineva de care sa îmi depindă sufletul, cum îmi depinde acum de al lui. Il vreau in întregime cu tot cu ochii, gura, suflarea lui. Il vreau pe tot si pentru totdeauna. Il vreau in vise, in coșmaruri, in secunde, in minute, in ore, in tot ce tine de ființa umană si de sufletul nemuritor. Il doresc atat de mult încât mi se pare un vis frumos din care nu vreau sa mai ies in veci. 

Doar eu il vreau, dar îndeajuns pentru amândoi. Rămâne in sufletul meu exact cum era cand l-am cunoscut, o legenda vie care ma tine in viata in fiecare moment al zilei. 

P.S Rămâi iubirea mea pentru totdeauna. Peste ani si ani poate nu ma vei mai cunoaște, dar eu te voi iubi la fel de mult cum am făcut-o din prima clipa in care mi-ai intrat in suflet. Don’t forget it, I love you baby! 

Reclame

Resemnare

Nu stiu ce are pregatit Universul pentru fiecare dintre noi, dar tare mi-as dori sa imi vad viata ca pe un film.

Dupa „conversatia cu el” mi-am putut da seama ca mai mereu nu primim ce ne dorim. El este singura persoana pe care am vrut-o cu toata inima mea, dar nu am primit-o. Mi-am dorit sa fie al meu, sa ne contopim sufletele, sa nu existe intre noi doar atractie fizica, insa acestea au ramas doar vise, pentru ca dupa cum spune el, visele sunt ceva ce rareori le poti indeplini. Daca as putea, i-as intra in minte, dar si in suflet si i-as scoate conceptia lui de a „nu avea relatii”, l-as influenta intr-un mod pozitiv sa priveasca relatiile dintr-o alta perspectiva si as incerca sa daram caramida cu caramida zidul care il inconjoara.  Mi-e asa ciuda ca nu pot face nimic din toate astea, nu sunt pregatita sa fac ce simt si daca o sa raman la decizia asta, adica sa renunt, cand va veni timpul sa o regret, ma rog cu tot sufletul meu sa imi asum consecintele. Sa suport durerea la care voi fi supusa, chinul in care va fi inecata inima mea si procentul care va scadea din iubirea fata de mine pentru ca eu nefacand ceea ce simt imi pierd putin cate putin increderea in mine, iar neiubindu-ma pe mine, nu as fi capabila sa iubesc alte persoane. Ma inchid si devin imuna la tot ce se intampla in jurul meu, indepartez oamenii de mine si imi distrug atat psihicul cat si sufletul.

Dar cu toate acestea, in prezent nu regret lacrimile care imi curg in fiecare zi, nu regret momentele in care el sta la 5 centimetri de mine si nu pot face nimic, nu regret ca s-a facut destul de inteles ca nu vrea relatii si ma rog la Dumnezeu ca intr-o zi iubirea mea sa ajunga la el. Nu va conta ca vom fi la polii opusi ai Pamantului sau ca nu vom mai vorbi, atat mi-as dori, ca iubirea mea sa ajunga la el, oriunde s-ar afla. Poate cand se va intmapla asta timpul lui va fi trecut, poate eu voi avea deja o familie sau poate o sa il privesc odata cu ingerii, dar inima mea s-ar repara bucatica cu bucatica stiind ca o sa ii luminez sufletul. Dar in acelasi timp as fi dezamagita ca nu s-ar mai putea face nimic, ca va fi prea tarziu sa mai fac ceva, ca va fi prea tarziu sa ajung la el…

Conversatia cu el

Incep prin a spune ca am un prieten plecat de mult timp in strainatate care a venit acasa in vacanta. Nu ne cunoastem de prea mult timp, dar pot gasi in el linistea de care am nevoie, siguranta de care depind si iubirea de care duc lipsa, de aceea il pot numi preten.

Am inceput sa vorbim…ne-am pus intrebari diferite, despre viata de zi cu zi, despre lucrurile care ne bucura sufletul, pana am ajus la subiectul iubire, la soulmate. Am fost prima care si-a exprimat intr-un fel sentimentele, spunandu-i ca inca nu mi-am gasit sufletul pereche, dar sunt in cautarea lui. I-am spus ca am tot asteptat, dar nu apare si nu am vreo idee de cum as putea grabi procesul, explicandu-i ca principalul motiv pe care il vad si care impiedica venirea lui este faptul ca sunt plina de complexe. El, ascultandu-ma cu foarte mare atentie  a inceput sa imi explice modul lui de a vedea acest subiect. Dupa parerea lui, sufletul pereche vine oricum, adica e imposibil sa nu apara…mi-a spus ca inca mai am de asteptat si nu ar trebui sa ma grabesc pentru ca va veni la momentul potrivit, avand in vedere si faptul ca nu sunt prea inaintata in varsta.

Dupa mai multe explicatii si detalii, a venit randul lui sa isi exprime sentimentele…si aici, dupa tot ce mi-a spus el, am ajuns la o dilema mare…aceasta fiinta incredibila, e mai mare cu cativa ani decat mine si e trecuta prin mai multe experiente ale vietii, reusind sa inteleaga cate ceva din fiecare. Mi-a spus ca el nu se grabeste sa isi gaseasca soulmate-ul, dar il asteapta. Insa cu toate acestea ii e frica, ii e frica de greseala, pentru ca daca apare cineva in viata lui, nu pote stii daca e acel suflet pereche cu el si se teme ca o sa fie gresit. Dupa spusele lui, intr-o relatie trebuie sa pui ceva, bineinteles ca fidelitatea e prezenta, insa nu am putut intelege ce inseamna pentru el acel „ceva”. Din ce mi-a spus am inteles ca el asteapta iubirea sa ii infasoare sufletul pustiu insa nu e pregatit pentru asta, nu e prgatit sa fie iubit si cel mai important, nu e pregstit sa iubeasca.

Incerc sa merg pe o vorba foarte inteleapta: „fa ceea ce simti”… in unele cazuri chiar reusesc, insa atunci cand eram doar noi doi in miezul noptii si povesteam despre iubirea de care am dori sa avem parte, pur si simplu nu am reusit sa fac ce simt… am vrut sa ii spun ca gasesc in el o liniste orbitoare, ca oricum ar fi, gresit sau corect, merita sa incerci, ca daca ne-am darama zidul care ne inconjoara sufletele, probabil am gasi un gram de fericire in orice lucru marunt, ca distanta la care am fi predispusi ar fi egala cu zero, ca as fi in stare sa il iubesc cum nimeni nu a mai iubit vreoadata, as fi in stare sa ii luminez sufletul si jur ca as putea face toate astea… toate aceste cuvinte le-am spus, chiar le-am tipat, insa doar in gand. Pentru ca cea mai mare frica a mea este respingerea si stiu, chiar sunt foarte sigura ca as fi fost respinsa. M-ar fi respins asa frumos incat acum cand ma gandesc, as fi vrut macar asta din partea lui. Sunt asa dezamagita de mine pentru ca am avut asteptari, mari asteptari si pentru ca nu gasesc sa fac nimic care sa ne lipeasca sufletele. Stiu ca nu ar trebui sa fac nimic, dar ma doare cand stiu ca acum ne despart cativa metri, dar suntem atat de departe unul de altul….

EL

Nu pot sa inteleg cum o singura persoana iti poate da viata peste cap intr-un mod atat de haotic. Prinzi niste sentimente atat de puternice si o incredere atat de mare in acea persoana incat crezi ca niciodata in niciun fel nu te poate trada, ca in ea poti avea increderea deplina si ca in bratele acelei persoane gasesti linistea si intelegerea de care ai nevoie… insa, aparentele insala mereu. Poti cunoaste o persoana de o viata intreaga, insa atunci cand e momentul, ea te va parasi. Oamenii vin in viata noastra cu un motiv, vin spontan si pleaca la fel. Niciodata nu ai putea crede ca acea persoana pe care o iubesti enorm si pentru care ti-ai da si viata, ar putea pleca. Dar rareori se intampla sa plece, mai devreme sau mai tarziu te va lasa si atunci vei imbratisa singuratatea. Odata cu ea, va pleca o parte din tine, te vei simti gol, ca si cum cineva a rupt jumatate din inima ta. Toata starea de bine dispare odata cu iluziile pe care le aveai. Atunci cand simti nevoia, unde sunt acele brate in care iti gasesti siguranta, dar acele buze in care iti gasesti linistea? Toate sunt pierdute in lumea voastra. Si atunci,  acea lume creata de voi, plina de iubire, speranta si siguranta, dispare, se dizolva in univers si devine inexistenta. Stii ca nu va mai exista o cale de intoarcere, drumul vostru s-a bifurcat, iar fiecare merge pe al sau…si poate candva se vor contopi din nou, cel putin probabil.Nu stii cum sa iti mai stapanesti lacrimile care curg siroaie pe fata ta care ar da orice sa mai fie sarutata inca o data de el…dar, „prea tarziu” exista in aceasta situatie. Se spune ca primim o anuminta cantitate de lacrimi, iar noi decidem cum vrem sa o folosim: in lacimi de bucurie sau de tristete. Dar ce se intampla atunci cand nu poti controla asta, atunci cand o persoana iubita, te paraseste? Lacrimile se rostogolesc fara control atunci cand te doare inima. Dupa dispartitia fericirii formata de el, apare tristete, iar dupa tristete autoizolarea. Gandesti ca nimeni nu va mai fi ca el, te inchizi in tine… faci orice lucru sa para dur pana apare indiferenta. Odata cu ea iti vei forma un zid in jurul tau atat de puternic incat nimeni si nimic nu-l va putea sparge. Te izolezi, iti inchizi inima in fata iubirii, iti inchizi mintea in fata gandurilor, totul va fi atat de intunecat o vreme indelugata incat uneori te intrbi daca va mai exista vrodata o lumina la fel de puternica care va aparea in viata ta si va ramane definitiv. Si astepti, si astepti in timp ce acel zid se tot ridica, iar persoana de dupa devine tot mai speciala ca sa-l poata sparge, insa ea nu mai apare. Speranta ta se stinge usor si atunci cand isi da ultima suflare, o raza de soare apare, o stea incepe sa lumineze cerul intunecat, atunci iti vei da seama ca intunericul nu exista cu adevarat,ci este doar lipsa luminii, atunci zidul tau, caramida cu caramida scade, iar inima ta se deschide odata cu mintea, atunci visul realitatii incepe, atunci tot din jur va fi pe placul tau, atunci gasesti alte brate mai sigure si alte buze mai linistitoare, pentru ca atunci va aparea EL. 

Iubirea.

Multe persoane cred ca stiu cum sa iubeasca, cred ca iubirea vine asa usor. Iubirea nu e pur si simplu un sentiment, ea e un drum plin cu obstacole de care te impiedici la fiecare pas. Trecand peste ele vei reusi sa o intelegi, sa vezi cum functioneaza si intr-un final sa o simti. Iubirea poate fi cel mai frumos drog, datorita ei viata ta se poate schimba radical. Atunci cand iubesti totul se schimba, vezi totul cu alti ochi, vezi totul in favoarea ta, atunci rolul tau va incepe si atunci lumea ta se va crea. Asa cum poate fi cel mai frumos drog, se poate schimba fiind si cel mai mortal. Se spune sa nu renunti la ceea ce iubesti, insa ce se intampla atunci cand iubirea vine dintr-o singura parte?… Cand stii ca iubesti o persoana atat de mult incat ti-ai pune pistolul la tampla, iar ea nu ar da nici doi bani pe tine. Incepi sa simti cum cerul iti cade in cap, cum rolul tau se intrerupe, cum lumea ta incepe sa se surpe. Ai impresia ca ai luat drogul tau preferat si acesta dintr-o data a devenit mortal. In iubire poti risca si uneori poti castiga, insa alteori poti pierde totul. Cu toate ca are parti rele, are si bune, cum are orice lucru din univers, este cel mai frumos sentiment pe care il poate simti cineva. Atunci cand va fii momentul tau, va aparea o persoana care iti va arata iubirea adevarata si cu putin noroc poate fi si ultima.